Scrisoare deschisă către.... George-Romeo Bunea

Ne aflăm în, poate, cel mai trist, mai greu moment al nostru, al tuturor celor ce, până mai deunăzi, schimbam gânduri, impresii, construiam vise, ne bucuram de împlinirea lor, cu cel ce, iată, a fost tatăl, soţul, colegul, omul, managerul de excepţie al Şcolii Populare de Arte „Vespasian Lungu”.
Despre Romeo Bunea, cine şi-ar fi închipuit că, începând din seara zilei de 29 august 2016, va trebui să vorbim, folosind timpul trecut...
Şi, totuşi, s-a întâmplat! S-a stins într-o linişte desăvârşită, cu un fel de zâmbet pe faţă, ce dorea, parcă, să ascundă zbuciumul sufletului ce n-ar fi vrut să ne părăsească.
I-a fost scris probabil ca, în faţa cumplitei boli de care a suferit, să piardă, deşi el nu pierduse, până acum, nicio bătălie cu viaţa. S-a numărat în cei 59 de ani printre câştigători – inteligent, bun profesionist, talentat, cu o notă de boem corijată printr-o ţinută impecabilă şi nelipsindu-i „diplomat”, cu o rară putere de pătrundere a psihologiei omului ce face „artă”, Romeo Bunea nu şi-a irosit clipele cu zădărnicii.
Ne spunea deseori: „Prin ceea ce fac acum, mă găsesc la locul cel mai potrivit din lume şi mă simt fericit şi împlinit alături de voi şi familia mea.”
Şi atunci? De ce?
De ce ni l-o fi luat Bunul Dumnezeu tocmai acum, când, şi familia şi noi, colegii şi toţi cei ce l-au cunoscut, aveau mai multă nevoie de nobleţea, generozitatea şi înţelepciunea sa?
Poate pentru că şi El îl iubeşte şi a sosit clipa din care începe să-şi adune în preajmă tot ce este mai bun, frumos şi valoros, aici, pe Pământ.
Cu greu, dar, înţelegem!
Şi-atunci, nu ne rămâne decât să ne adresăm toţi ţie, dragul nostru Romeo Bunea – de acolo, de unde eşti acum auzi-ne şi primeşte-ne mulţumirile noastre, pentru norocul de a-ţi fi fost prieten, coleg, discipol, copil.
Primeşte-ne, te rugăm, şi lumina lumânărilor aprinse, pentru că, în picăturile de ceară, sunt strânse toate gândurile noastre de recunoştinţă şi eternă amintire.
Ai trăit pentru a nu muri niciodată!
Dumnezeu să te odihnească în pace!